Ieri cand sa plec sa-mi exercit obligatia la vot (ca inteleg ca nu mai e un drept, esti obligat sa mergi ca sa nu-ti ciordeasca baietii cenepeu' si sa-l sodomizeze) i-am zis Marei ca tre' sa ma duc sa votez. Si m-a intrebat ce e aia, i-am explicat cat am putut pe intelesul ei, mi-a comunicat ca nu intelege nimic asa ca am mai incercat odata sa-i deslusesc meandrele democratiei de balta. N-am prea avut succes si-am intrebat-o daca merge cu mine sau ramane acasa.
Nu prea avea chef sa mearga, in weekendul asta, in mod absolut exceptional nu a vrut sa mearga nicaieri, n-a cerut nici o distractie, era pur si simplu mult prea obosita dupa toata perioada grea si ciudata prin care a trecut. A trebuit totusi sa ii spun ca votul se tine la fosta ei scoala, aia minunata cu invatatoarea abuziva, ca sa nu o pun in fata faptului implinit. I-am zis ca daca vrea sa mearga cu mine o iau dar ca va trebui sa intre din nou in scoala aia.
S-a intors cu spatele spre mine, si-a pus mainile in san si a zis incet dar ferm: "te rog sa nu ma enervezi, eu nu ma mai duc acolo niciodata!". Ma asteptam la asta dar parca nu chiar asa. N-a mers, a ramas acasa. Azi dimineata mi-a zis ca a visat-o pe femeia aia, dar ca l-a visat si pe tati ca era cu ea si o apara.
Ce sa creada ea despre alegeri? Ea crede ca e cam mult caca de caine pe strada pe care merge 2 kilometri pe jos pana la scoala pentru ca statul roman i-a oferit un om abuziv la catedra aflata la doua minute de casa ei. Ea crede ca in parc multe jucarii sunt rupte si nu stie de ce. Ea crede ca domnul ala care era sa dea cu masina peste noi pe trecerea de pietoni acum o saptamana si care tot el a inceput sa urle la mami...crede in soapta ca e "nebun, mami". In opinia ei maldarul de gunoi din spatele blocului nostru e "urat". Nu stie ea nici cine e primar, nici de la ce partid e. De la inaltimea ei de piticot multe maldare de gunoi sunt mari. Mai mari ca ea.
Cand eram in Suedia in parcul din Malmo m-am aplecat si am luat de pe jos o sticla de bere aruncata. A fost singurul, unicul gunoi gasit pe jos in 5 zile, eram in parc si tomberoanele speciale de reciclare erau la 2 metri de noi. Aveau compartiment pentru sticla alba sau sticla maro. Am luat sticla si-am aruncat-o. A ramas perplexa, m-a intrebat de ce am facut asta. I-am zis ca asa e frumos. A zis ca e mandra de mine dar ca nu m-a mai vazut niciodata facand asta. Am intrebat-o daca stie cat gunoi e in Romania pe jos si daca crede ca as avea vreo sansa sa ajung undeva prin oras daca as sta sa strang tot ce e pe jos. Si-a dat seama ce vreau sa zic si a inceput sa rada.
Mara e de parere ca lucrurile sunt in general bune. Pana cand isi aduce aminte ca taica-su nu e acasa si ma intreaba din nou cand o sa vina. Si, mai nou, ma intreaba cand o sa mergem noi dupa el. Si cand o sa mai mergem in Suedia si daca nu putem sa ne mutam acolo, langa parcul ala in care a stat intr-o zi doua ore dar pe care nu-l mai uita. Pentru ea lucurile sunt tare simple.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu