Nu stiu cum e. Nu stiu cum ar fi fost daca mi s-ar fi intamplat mie. Am "trecut" prin asta doar stand langa cateva femei care au pierdut sarcini. Am "trecut" de departe, din alta lume...lumea in care eu am ramas insarcinata si am dus sarcina pana la capat cu bine, desi cu greu. Insa eu am avut noroc. Ele nu.
In capul meu se ridica un semnal de alarma. Multe, mult prea multe tinere din ziua de azi pierd sarcini. Unele cu motiv, altele din cauza medicilor romani care fac greseli de neacceptat pentru secolul in care traim. E greu sa pierzi o sarcina din cauze "naturale" insa cand ramai insarcinata pentru ca iti zice un medic ca totul e bine si poti sa faci asta si apoi afli de abea DUPA ce pierzi copilul ca tu de fapt nu erai "bine" si ca tu ai un diagnostic in buzunar, si ca el putea sa incerce intai sa te repare si apoi sa te trimita sa ramai insarcinata...Atunci durerea si furia si neputinta se inmultesc exponential. La fel si teama pentru urmatoarea sarcina. Pe care ele si-o doresc mai mult decat orice.
Prietena mea Monica a infiintat un grup de suport pe care il puteti gasi aici:
"Viata dupa pierderea unei sarcini" : http://www.facebook.com/groups/222379854562586/
si care poate va ajuta familiile care au trecut prin experienta asta groaznica, sa aibe curaj sa mearga mai departe. Sa reuseasca, cu ajutorul oamenilor care stiu prin ce trec, sa se "vindece", in masura in care cineva se poate vindeca vreodata dupa o astfel de experienta. Este un grup inchis, cine doreste sa se alature poate avea incredere ca acolo va gasi o atmosfera de intelegere, de ajutor si sprijin. Monica va pune acolo si materiale de la psihologi, a gasit si indrumatori spirituali de mai multe confesiuni, care sa aline familiile care au pierdut sarcini.
In prag de Craciun, va doresc sa nu aveti nevoie de un asemenea grup. Si le doresc celor care au trecut prin asa ceva sa aibe putere si sanatate.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu